Mai bat la ușa îndurării Tale,
Te rog, deschide-mi, TATĂL meu ceresc...
Căci vreau să-mi cer în faţa Ta iertare
De tot ce-aşa uşor ştiu că greşesc.

M-abat de-atâtea ori de la a Ta cale
Prin multe lucruri şi Te întristez,
Deşi mi-ai spus că doar prin ascultare
Pot să-Ţi arăt ISUS, cât Te iubesc.

În suflet am şi simt multă durere,
Regret și ştiu că n-am lacrimi de-ajuns
Să plâng a vieţii mele neveghere,
Că nu trăiesc ca şi un fiu supus.

Cunosc a Tale legi și-a mea chemare
Cum Tu mi-ai spus prin ele să-Ți urmez,
Și în cuvânt să fiu împlinitoare,
Asupra lui mai mult ca să veghez.

Tu mă însoţești cu marea Ta răbdare
Şi mă înveţi la fiecare pas
Să merg mereu pe urma voii Tale,
De firea mea condus să nu mă las.

Îţi mulţumesc de sfânta Ta lumină
Ce-mi luminează calea zi de zi;
Te rog, mai iartă-mi şi astăzi a mea vină
Şi dă-mi puterea de-a mă pocăi.

Îţi mulţumesc de fiecare dată
Că mă asculți şi iarăși mă primeşti,
Prin lacrimi simt iubirea Ta de TATĂ,
Câtă iertare Tu îmi dăruiești.

Învaţă-mă cu gândul tot la Tine
Să fiu şi să trăiesc tot mai frumos,
Iar gândul ce l-ai aşezat în mine
Să fie gândul lui ISUS HRISTOS.