De câte ori ne mai rugăm
Să vie-a Lui Împărăţie,
Dar oare cât o așteptăm
Cu-adevărat ca ea să vie?

De câte ori Îi mulțumim
De încercări şi vremuri grele,
Dar ce uşor ne-obișnuim
Să nu ne amintim ele...

De câte ori ne pare rău
Că-L întristăm cu uşurinţă,
Că nu lăsăm Cuvântul Său
Să ne aducă pocăință...

De câte ori Îl părăsim
Uitând de marea-I bunătate,
Dar ce uşor ştim să venim
Ca să ne dea mereu de toate...

De câte ori ne ascundem,
Fugim ca Iona, așa departe,
Şi ce ușor ne încredem
În lucrurile ce-s deşarte...

De câte ori ne clătinăm
Şi nu avem statornicie,
Şi ce puţin ne ancorăm
În lucruri pentru veşnicie...

De multe ori suntem așa
Şi totu-n în viaţă e rutină,
Şi ne lăsăm purtaţi de ea
Fără a Domnului lumină.