Cerul cerne fluturași,


Ninge tare-n noaptea asta
Fulgii parcă se-mpletesc,
Pete, lasă pe fereastra
Prin care-ncântat, privesc...

Luminat, de-un bec anemic
Aflat mai sus de geamul meu,
Cerne dintr-u nor astenic
Îngerul lui Dumnezeu,

Liniștea-i atotstăpână
Pe-adormitul cartier,
Nici un zgomot, nu răsună
În orașul, mort în ger...

Pentru că-i prea frig afară
Și fulgii-s mărunți, mărunți,
Se aștern pe iarba rară,
Ca părul, celor cărunți

Umezeala, mă pătrunde
Frigu-a venit în balcon,
Cerul violet, se-ascunde
În lumina de neon,

Vântul, se mai întețește
Învârtind fulgii-n lumină,
Fruntea mi, se descrețește,
Sufletu-mi nu are tihnă.

Mă ia somnu-s în etate,
Și-ncep zdravăn, să tușesc
Singur treaz, sunt în cetate,
Ceilalți oameni, se-odihnesc.

Merg în odaia-ncălzită
Care-i dormitorul meu,
Este ora, potrivită
Să mă rog Lui Dumnezeu,

Mă aplec în fața Lui
Înalț slavă cerului,
Domnu-ascultă cererea
Și răspunde, prompt la ea.

Mulțumindu-i pentru ceasul
Ce l-am petrecut, cu Domnul
Las să mă-nvelească, glasul
Prin care, mă cheamă somnul! ...

Brusc, ninsoarea s-a oprit
În orașul adormit,
Și adorm, dulce și eu,
Mângâiat de Dumnezeu.

Moldovan Pavel
20.01. 2024.
Alba Iulia
P. S.
Sau:
Fiind scuturat, de frig
Intru în bucătărie,
Unde ghemuit, covrig,
Înșir slove pe hârtie...