Vis cu prezența constantă
A Creatorului în viața noastră,


Noaptea, dormeam liniștit
Când un vis scurt m-a trezit,
Visul clar, mi-a arătat brațul Celui Preaînalt

Brațul stâng fiind, dezgolit
De la pumn, la omoplat
Eu eram în urma Lui,
Mai jos în, dreapta

Și-n vorbe clare,
Unui grup, strâns adunat
În dreapta mea grup oarecare,
Pe care, nu îl vedeam
Atât doar că-l intuiam...

Și zicând la adunare
Că mâna ce se arată
În timp ce pumnu-I frământa
Lutul negru maroniu, umezit

Formă să-i dea,
Domnul să-i, dea chipul Lui
Modelării lutului,
Imaginea, omului! .

Sub albastrul cerului,
Să fie gospodarul Pământului.
Aceste lucruri se petreceau

Undeva în marele, univers
Sub un cer, transparent,
Brusc m-am trezit,
Visul m-a urmărit și nu s-a șters...

Și brațul întins
În suflet mi-a rămas
Ca din lege-un înscris
Cu regim permanent

Domnul rugăciunea mi-a ascultat
Ca să mi se-arate din când în când
Câte-odat
Și l-am văzut nu-n Sabat ci-n zi de lucrare
Și m-am bucurat mult la deșteptare

Când la Sine mă cheamă
Alerg fără teamă, dar mă-ntreb dacă-n vis,
Îmi va spune Domnul, ceasul și ziua,

Când mi se-arată din ceruri Ieșua?
Văzusem doar brațul, omoplatul,
Și mâna Domnului,
Sub culoarea sinilie, a cerului,

Visul curgea după, creerea Edenului,
În rest un cer, limpede și clar
Și brațul întins al” Unui Olar”
Și lutul modelat, cu siguranță,
În mâna Marelui Făurar,
Pune aici, de pe pământ pân la cer,
O scară de o certă importanță

Bându Ioan
10.01. 2025.