Frumoasă-i chibzuința de-a ști şi-a înțelege,
în marile ocazii, ce parte a-ți alege,
când unic e prilejul și unic e Cuvântul,
a ști să lași oricâte și-a tace, ascultându-l.

Cuvintele Divine mai scumpe-s și mai rare
ca orice pietre scumpe și-orice mărgăritare;
când ai o minte sfântă şi-o gură sfântă-n casă,
atunci oricâte treburi și orice grijă lasă!


... Așa făcea Maria din casa neuitată,
când Domnul, cu iubire, venea la ei vreodată;
ea-nțelegea c-aceste prilejuri sunt preasfinte
şi asculta cu lacrimi divinele-I cuvinte.

Când Omul Sfânt vorbește, ascultă-l tot ce spune,
căci fiecare vorbă a lui e-nțelepciune!
Nici un cuvânt nu-i pierde, căci vine ziua-n care
de-acel cuvânt avea-vei nevoia cea mai mare!

Ce mari sunt astăzi sfinții cu vorbele-nţelepte,
cu faptele frumoase și gândurile drepte!
Aceştia, orișiunde, vor prețui nu firea,
ci Taina și-Adevărul, tăcerea și iubirea...

*

... O, voi, Marii de astăzi, din orișice Betanii,
jertfiți-vă spre-acestea frumoasele strădanii!
Uitați, pentru iubire, tot ce-i de azi, pe mâine;
iubirea este partea ce veșnic va rămâne.