Ferice de omul pe care îl
mustri Tu DOAMNE! ...

Motto
Celui în impas, fiu rătăcitor,
Domnul îi este, unic ajutor
Veniți la El cei împovărați! ...
Că vă ia pe brațe, vă sărută cu dor
Și vă mângâie, ca pe niște frați! ! ...


Am fost legat, să nu-L am, pe Hristos
Adâncimile Satanei, să le văd,
Coborît-am în Sheolul cel mai de jos,
În inima mea vegeta, un prăpăd,

Trecut-au anii chinuit, sub stânga, Satanii
Nu mai eram eu, ci un altul
Eu nu hotăram,
Hotăra Necuratul,

Oricâte regrete, purtam
Și câtă bunătate, risipeam
Aveam sufletul îngrădit,
De duhurile, lui năpădit,

Buruieni și neghină, pe mine creșteau
Cel rău în sufletul meu, le-a semănat
Trăiam, dar nu trăiam, totodat
Trupul în fiare-mi era-ncorsetat,

Flăcăruia vieții, mi-era de vânt atinsă,
Pâlpâia fumegând, aproape-aproape, stinsă
În sufletu-mi negru plângeam, într-una
În inimă nămeți reci, depunea furtuna! ! ...

Nu mai vedeam, vre-o cale de scăpare,
Eram batjocorit, fără-ncetare
Troiene de gheață, m-au troienit,
Fără speranță, deși cel Isus numit
Și pentru mine-a murit! ! ...

Umblam pe străzi, fără vre-un plan,
Stăpânit de-un, duh rău și de Satan,
Tocmai când lumea. în jur s-a cutremurat,
Eram îngrozitor, de tulburat...

Căutasem, și-am găsit un preot, cu mare putere,
Ce-avea îngăduința, să dezlege pe pământ
M-a făcut părtaș, la Sângele Tău Sfânt,
Și-am ajuns Isus, la a Ta înviere! ! ! ...

N-am vrut să mai ascult porunci, omenești
Simțeam că postisem, înainte cu anii
Se scutura teribil, puterea Satanii,
Am rămas ca mort, la pământ! ...

Viața-mi se derula, chinuită
Dar mi-ncolțea în suflet speranța,
Treceam printr-o slăbiciune, deosebită
Eram dintre oameni alungat și-njosit,

Trăiam dar trăiam, chinuit
L-am zărit însă, pe Iisus
Cu sângele Său, m-a spălat,
Crucea din spate, mi-a luat și mi-a dus,

De-ntunericul negru, ca smoala, m-a izbăvit
Fusesem ca și El scuipat, dar nu omorât
El m-a iubit, m-a primit,
M-a ridicat de la pământ...
Iertarea,
Bunătatea Lui și dragostea de oameni,

Acum i le cânt,
Și asta voi face până intru-n, pământ
Azi sufletul meu, Domnului supus,
Cu multă mângâiere, de El e condus,

Mi-a dat să văd, cum e să fii batjocorit,
Lipsit de nădejde, judecat și urgisit,
De Sine mă-nfricoșez, îL aud și-L ascult,
Și vreau să uit de, păcatele din trecut,

Păcatul meu, e în Marea Uitării,
Isuse îți cânt că,
M-ai smuls din, lumea tăcerii,
Cerul privesc, din răsărit la apus,
Nerăbdător, aștept să revină, Domnul Iisus! ...

P. S.
O masă-mi întinzi, între vrăjmașii mei
Să vadă și să vină la Tine și ei! ! ...

Moldovan Pavel
17.03. 2024.