Ca o lume ordonată


Ca o lume ordonată
Prin, ruperea peceților
Se deschide-o lume mată,
Sub imperiul Leilor.

Lucruri mari și mișcătoare
Le arată-n stare Fiara
Pocnete îngrozitoare,
Aprind focul și ocara...

Teama e cuvântul cheie
A tot ce se DERULEAZĂ,
Bărbat, moș, și chiar femeie
Până nu-i trecut de-amiază,

Își aduc aminte cum
Pocăința nu mai prinde,
Fiindcă-i început de drum
Flacăra iată-i aprinde,

Țipete vaiuri și zbieret
În dureri și-ntunecime,
Țipăt sugușat, de câine,
Oameni cară fără preget.

Mihail preia Oștirea,
Domnului înflăcărată
Dar nu-și abate privirea
Ațintită către Tată!

Acum au văzut că apa
Care-o beau, e-un lac de sânge,
În văzduh arde Otrava,
Unui FOC ce nu se stinge

Moldovan Pavel