Cel Care-ntocmește planuri...


Cel Ce, planuri întocmește
Și făpturile-și iubește,
Întinzându-și mâna, Lui,
În drumul pustiului,

Poporului, ce l-a ales,
Din această, vastă, lume
I-a dat din Adam, un nume
În grădină, la cules...

Căci pe plaiul raiului,
Lucrarea, pământului
Care DOMNUL l-a ales,
Și strângerea rodului,
Nu implicau, ca azi stres

Se făceau, cu-n curs, domol
Ca și mulsul oilor,
Prin mâna ciobanilor,
Vegheați, de-a oilor Păstor,

Păstorul ce le iubea
Și-n ierburi dulci, le pășuna
Crescute în voia lor,
În miriștea, care era
Delicatesă mieilor... ,

Dar prin voia, omenească
Au ajuns turma, s-o pască,
Oameni, ce le junghiau
Și-ai lor miei, zilnic mâncau! ...

Adăpa turma, apoi,
În bălți pline, de noroi
Nevoite să se-adape,
Cu ochiuri, de glod, din ape

Rar găsind, hrană și apă,
Ape clare, tulburate
De turma, care, săturată
O beau de-alte, oi lăsată,

Dar Păstorul nou venit,
Le hrănea, după cosit,
Cu otavă, ori porumb
Și de mari călduri, le tund

Oițele, de lână tunse,
Se lăsau, la mâini supuse,
Ca păstorul, nou venit,
Din ceruri, de le-angrijit,

Și se va da lor, ca hrană
Cum cădea-n, pustie mană
De mană, fiind, ghiftuite
Voiau carne cu-ndoiala,
Că DOMNUL, n-o s-o, poată da,

De mila oilor cuprins
Păstorul lor, pe-o cruce, stins
Le-a dat trupul și-al său sânge,
Oii, care foamea-și stinge,

Veșnic, recunoscătoare
Plânsele oi și mioare,
Lasă viața, trecătoare,
Pentru Slava viitoare! ! ...

La ale Lui Cristos, picioare
Plâng și-așteaptă, alinare
Și cu-a Tatălui, putere
Ziua sfântă de-nviere,

Ele străbat, cărare-a-ngustă,
Moartea veșnică, n-o gustă
Prin moartea Sa, al lor Păstor
Le-a dat viață oilor...

În Slava, cea așteptată
Veșnicia luminată,
Cu Cel ce-a murit odată,
Mielul, făcând judecată,
Împreună cu-al său Tată! ...

Pentru oaia, junghiată
Ce grija, nu i-o purtau,
Cei ce oile mâncau,
Ei primesc un loc, distins
Într-un cuptor, bine-ncins,
De-un foc, niciodată stins! ! ...


Blându Ioan
11.03. 2026.