Cel Care-ntocmește planuri


Cel Ce planuri întocmește
Și făpturile-și iubește
Întinzându-și mâna Lui
În drumul pustiului

Poporului ce l-a ales
Din această vastă lume
I-a dat din Adam un nume
În grădină la cules

Căci pe plaiul raiului
Lucrarea pământului
Care DOMNUL l-a ales
Și strângerea rodului
Nu implicau ca azi un stres

Se făceau cu-n curs domol
Ca și mulsul oilor
Prin mâna ciobanilor
Vegheați de-a oilor păstor

Păstorul ce le iubea
Și-n ierburi dulci le pășuna
Crescute în voia lor
În miriștea care era
Delicatesă mieilor...

Dar prin voia omenească
Au ajuns turma s-o pască
Oameni ce le junghiau
Și-ai lor miei zilnic mâncau

Adăpa turma apoi
În bălți pline de noroi
Nevoite să se-adape
Cu ochiuri de glod din ape

Rar găsind hrană și apă
Ape clare tulburate
De turma care săturată
O beau de-alte oi lăsată

Dar păstorul nou venit
Le hrănea după cosit
Cu otavă ori porumb
Și de mari călduri le tund

Oițele de lână tunse
Se lăsau la mâini supuse
Ca Păstorul nou venit
Din ceruri de le-angrijit

Și se va da lor ca hrană
Cum cădea-n pustie mană
De mană fiind ghiftuite
Voiau carne cu-ndoiala
Că DOMNUL n-o s-o poată da

De mila oilor cuprins
Păstorul lor pe-o cruce stins
Le-a dat trupul și-al său sânge
Oii care foamea-și stinge

Veșnic recunoscătoare
Plânsele oi și mioare
Lasă viața trecătoare
Pentru Slava viitoare

La ale lui Cristos picioare
Plâng și-așteaptă alinare
Și cu-a Tatălui putere
Ziua sfântă de-nviere

Ele străbat cărare-a-ngustă
Moartea veșnică n-o gustă
Prin moartea Sa al lor Păstor
Le-a dat viață oilor

În Slava cea așteptată
Veșnicia luminată
Cu Cel ce-a murit odată
Mielul făcând judecată
Împreună cu-al său Tată

Pentru oaia junghiată
Ce grija nu i-o purtau
Ci oile le mâncau
Ei primesc un loc distins
Într-un cuptor bine-ncins
De-un foc niciodată stins! ! ...


Blându Ioan
11.03. 2026.