Prima poruncă

Din primul veac, din prima zi
A omului pe lume,
Prima poruncă ce-o rosti
Stapânitorul din vecii
Când l-a chemat pe nume

Pe om, de-al binecuvânta,
De-ai arăta menirea,
Și ce cărarea-a apuca
Ca să rămână-n voia Sa,
Și cum s-aibă trăirea,

Cu glas divin, îmbietor,
Cu dragoste de Tată,
Al Vieții Apelor Izvor
Le-a spus, din zorii vieții lor
Ca-n viata lor curată

Să crească pe acest pământ
Și să se înmulțească;
Să umple întregul pământ
-Păzind porunca Celui Sfânt-
Și să îl stăpânească!

Și cu acest sublim Cuvânt
Plin de har și putere,
Pornit-a omul pe pământ;
Iar generații, rând pe rând
L-au ținut, în veghere!

Era ceva de neclintit:
Un legământ, anume,
Ce trebuia de împlinit,
Și omul cel neprihănit,
Dar și acel din lume.

După cum ne-a fost prezentat
Cuvântul Sfânt, Ciocanul,
Găsim în File redactat
Că, Dumnezeu din cer n-a dat
- Căci El e Suveranul-

Copii, la unii din popor,
Și-i apăsa povara!
Apoi, cerând stăruitor,
Le-a dat din Ceruri ajutor
Și-a ridicat ocara.

Era rușine să nu ai
Moștenitori în casă;
Disprețuită mai erai,
Nici fericire nu aveai
Stând singură la masă.

Și astfel planul cel măreț
Al Celui ce e Tată
Era ținut ca vas de preț
În casa oamenilor drepți
Dar și în lumea toată!

Dar au trecut ani mulți, chiar mii,
Iar cei făcuți din tină
Au schimbat planul din vecii:
Nu vor să mai aibă copii;
Și spun că nu au vină!

Invocă scuze, fel de fel,
Ba boale, ba iluzii.
Nu mai au frică de Acel
Ce s-a jertfit ca un Sfânt Miel!
Creând astfel confuzii

Printre acei ce-s la răscruci
Fără să aibă țeluri,
Și-i rătăcesc prin vorbiri dulci;
Oprind chiar nașterea de prunci
Prin felurite feluri.

Cum spune chiar Cuvântul scris:
Opresc căsătoria:
Cu viața lor fac compromis;
Târându-se către abis
Și atrăgând mânia

Acelui care-a conceput
Taina sfântă, cerească:
Viața-n doi, de la-nceput,
Căci, dacă unul a căzut,
Cel'lalt să-l sprijinească,

Și mână-n mână, pas cu pas
Să-și ducă mai departe
Prin bucurii și prin necaz,
În fericiri și-n greul ceas
Viața pân-la moarte.

Dar omul, cel mai răzvrătit
Din tot ce e sub soare,
N-ascultă de ce-a poruncit
Stăpânitorul din zenit,
Ci umblă pe-altă cale:

Își fac planuri de viitor,
Cu studii, masterate,
Și duși de-orbirea banilor
Cad pradă atât de ușor
În spurcăciuni stricate.

Femeii i s-a spus curat:
Să fie gospodină!
Să nască fii, lângă bărbat
Să îi învețe ne-ncetat
Să trăiască-n lumină!

Bărbatului i s-a cerut
Să îngrijească casa
Muncind cinstit la-al lor avut,
Să fie harnic, priceput,
Să fie plină masa.

Dar duhul împotrivitor
Al șarpelui din vale
Le arată tinerilor
S-aleagā alte căi, de vor
O viață în splendoare,

Fără necazuri, fără griji,
Fără rāspunderi grele...
Ținându-le ochii închiși
Ca să ajung-apoi atinși
De fel de fel de rele.

Și-astfel apar, ca din senin
Prietenii murdare,
Sorbing paharul de venin,
Trăiesc în pofte și-n pelin
Pe față-n adunare.

E dureros, că-s promovați
În slujbe la-nchinare
Oameni ce nu au fost schimbați
De-acest Cuvânt, surori și frați,
Dar sunt la seminare!

Apoi, cu-acele-nvățături
Din obârșia firii
Susțin că ei vestesc Scripturi...
Dar sursa? Nu e din ceruri!
Ci-n școala rătăcirii!

Unii se mai cāsătoresc,
Dar... Au justificare... !
Copii în casă nu primesc
Fiindcă ei mereu slujesc,
Și-i ține din lucrare...

Și cate n-ar mai fi de spus...
Cu câte se înșeală
Cei ce vorbesc des de Isus
Dar in viață ei au pus
Cuvântul la-ndoială.

Dacă demult era un chin
Să n-ai copii, o jale,
Acum Satan cu-a lui venin
A spus ca viața de suspin
E cu copii pe cale.

Esti luat în râs, batjocorit,
Îți râde chiar în față
Acel ce pruncii a oprit;
Desi spune că-i pocăit,
Și merge spre viață!

Viață? Oare nu-n Cuvânt
Găsim cărarea vieții,
De Îl păzim pân-la mormânt... ?
Atunci Acel ce este Sfânt
Deschide poarta Vieții!

Să intre în al Său palat
Acel ne n-are sânge
Pe mâini, pe haine, ci-i curat,
Căci el nu a făcut păcat,
Nici sufletul nu-i plânge

Dupa copiii nenăscuți
Ce n-a vrut să-i primească:
Din burta mamei omorâți,
Sau separare-ntre părinți,
Ca ei să nu se nască.

Unii, păzesc zile din luni
" E pentru post și rugă"
Zic ei, dar gânduri de nebun
Se nasc în mintea lui, și spun
Că asta nu e fuga

De-al Dumnezeului Sfânt plan
De a umplea Pământul!
Și trece anul după an;
Și astfel robul lui satan
Pozează a fi sfântul.

Nu vă-nșelați, prieteni dragi,
Căci Domnul știe toate:
Știe ce spui, știe ce faci
Ce gânduri ai, când minți, când taci
Și ce-ai sortit spre moarte!

El judeca-va ce-n ascuns
Ai plănuit tu-n taină;
El știe gândul nepătruns,
Ce-ai alungat sau ce-ai adus
Și-ți vede a ta haină.

De-ai auzit ce azi ți-a spus
Prin versuri, poezia,
Opreste tot ce ți-ai propus
Și roagă-L pe Domnul Isus
Să-ți ierte nebunia!

Nu-i prea târziu, mai poți salva
Mai poți să ai o șansă!
Ascultă dar de Mesia
Și poți iertare-a căpăta,
Ce-i rău, în urmă lasă;

Alege binele oricând,
Nu ura, răzbunarea.
Ascultă al vieții Cuvânt,
Supune-te Celui Preasfánt
Să ai răscumpărarea!

Lasă pe cei ce ți i-a dat
Stăpânul tău, la masă!
Fii credincios Celui Prea'Nalt
Căci El te-a binecuvântat
Și ți-a făcut o casă.

Tot El de grijă va purta
Celor micuți prin lume;
Nu te-ngrozi, nu dispera
Credința-n El te va salva
Când te-a chema pe nume!

Tu, fă-ți doar datoria ta,
Iar Cel ce totul poate
Nicicând, El nu te va lăsa
Să rabzi de foame-n vreme rea
Că-n mâna Lui sunt toate!

Azi, cântărește bine, dar
Ce ai de gând a face!
De ai căzut, mai este har... !
De clătinat ești pe hotar
Și sufletul îți zace,

Alege binele mereu,
În orice zi din viață!
Fii credincios lui Dumnezeu
Și fugi de tot ce este rău,
Căci încă e speranță!

Amin!