Erau odată doi prieteni, se cunoșteau de mici copii,
Când alergau râzând în soare și se jucau cu jucării,
Crescuseră pe aceiași stradă, aceiași școală au făcut
Erau ca boabele-n păstaie, de mici de când s-au cunoscut.

Au mers la școală împreună și chiar la universitate
Se ajutau la lecții, teme și erau premianți la toate,
Mergeau la filme împreună și în excursii fel de fel
Unde mergea unul dintre ei, venea și celălalt cu el.

Nu era zi în care unul să fii făcut vreun lucru anume
Iar celălalt prieten bun, venea și el pe aceleași urme,
Când unul cumpăra vreo carte sau orice ar fi cumpărat
Și celălalt făcea la fel, același lucru ar fi luat.

Trecură anii într-o clipă și amândoi s-au însurat
Și amândoi și-au luat neveste de-acolo de la ei din sat
Și fiecare dintre ei doriră ca să își înalțe casă
Cât mai solidă, rezistentă, cât mai înaltă și frumoasă.

Iar unul dintre ei decise să-și facă o casă sus pe stâncă,
Iar celălalt, pe lângă râu unde e apa mai adâncă.
Să aibă apă de la râu pentru grădină și animale
Ca să nu fie nevoit să-și care apa de jos, din vale.

Degeaba lumea îi spunea, părinții îl rugau frumos
Să nu își facă în vale casa, unde-i terenul nisipos.
Dar nu aveai cui să-i vorbești, căci nu voia ca să asculte
Și-și construi o casă mare cu o livadă și o curte.

Nu a făcut o temelie așa cum ar fi trebuit,
Că-i trebuia material, și el, un pic s-a cam zgârcit,
Voia să facă exteriorul să se rotească după soare,
Lumea întreagă să admire ce casă minunată are.

În schimb, prietenul său bun își construi casa pe stâncă:
Mai mică, suplă, rezistentă, cu temelia foarte adâncă,
O construise mai încet, căci el nu se grăbea deloc
Voia să fie drept făcută, și-o măsura la poloboc.

Când toate lucrurile erau bune și s-au mutat la casa lor
Veni o ploaie și-o furtună ce lua frunzele în zbor,
Apele curgeau șiroaie și vântul tare mai bătea,
Dar casa ce stătea pe stâncă tot neclintită rămânea.

Plouase mult și zi și noapte și ploaia nu se mai sfârșea,
Iar casa construită în vale din temelie se surpa.
Căci râul liniștit și rece, ce până acum curgea ușor
Părea un șarpe fără suflet atât de înfiorător,

Apa cea învolburată sărise acuma peste maluri
Și ca o fiară mânioasă lovise casa cu a ei valuri,
Terenul acela nisipos părea acum din plastilină
Luase casa și terenul unde era a ei grădină.

***
Am dat exemplu doi băieți cu viețile asemănătoare
Unul, a clădit casa pe nisip, iar celălalt pe o stâncă tare.
Casa înălțată sus pe o stâncă a rezistat în încercare
Dar cea zidită pe nisip s-a prăbușit în goana mare.

Așa suntem și noi în lume ca niște case mai frumoase,
Unii suntem zidiți pe stâncă, alții-n terenuri nisipoase.
Dar astăzi vin ca să vă rog, ca să vă rog pe toți frumos:
Zidiți-vă casa pe Stâncă, căci Stânca noastră e Hristos!

Veniți și ascultați Cuvântul, Cuvântul Sfânt e temelie
Doar El vă învață calea dreaptă care vă duce-n veșnicie,
Zidiți-vă casa pe stâncă nu pe nisipul de la mare,
Căci omul este trecător ca și o frunză căzătoare.

Așează-te pe Stânca Vieții, caci stânca noastră e Hristos
E tot ce e mai scump în lume și tot ce este valoros,
Fii înțelept și construiește pe Stânca aceasta minunată
Căci El ne este Dumnezeu, ne e și Domn și ne e Tată.

Amin!
21.10. 2026