1. Mi-e teamă, Doamne, de cât de iute trece timpul,
Cum ieri eram copil, iar azi îmi schimb destinul.
Privesc în urmă și mă doare tot ce-a fost,
Căci unele clipe nu se mai întorc nicicând.

2. Viața-i un drum cu sens unic, fără întoarcere,
Și nicio rugă nu poate opri a vremii trecere.
Nu pot păși din nou prin ziua ce s-a dus,
Nici să rostesc cuvinte pe care atunci nu le-am spus.

3. Și mă întreb, Părinte, privind în urma mea:
Oare-am prețuit viața și tot ce mi-ai dat în ea?
Sau am trecut prin zile, cu gândul tot departe,
Uitând că fiecare clipă se pierde-n veșnicie, poate?

4. Aud atâtea glasuri: „Alege! Mergi pe-un drum!”
Dar eu nu știu ce caut și nu mă regăsesc acum.
Ce vreau eu de la viață? Ce-ai rânduit Tu oare?
Cum să-Ți cunosc voia când sufletul mă doare?

5. Mă rog, dar sunt și clipe când nu mai știu ce spun,
Când stau în fața Ta și nu găsesc niciun drum.
Nu fiindcă nu Te caut, nu fiindcă nu Te-aș vrea,
Ci fiindcă nu mai știu să fac liniște în inima mea.

6. Și poate-i grea durerea ascunsă sub un zâmbet:
Să spui că totul merge, dar sufletul să-ți plângă încet.
Să-ți duci la capăt ziua, să pari că ești în stare,
Dar să nu-ți amintești când ai simțit ultima bucurie.

7. Trec prin pădurea vieții, privind doar cărarea,
Și nu mai văd nici frunza, nici soarele, nici zarea.
Dar fiecare ramură spre cer își înalță glasul,
Iar eu, grăbită, trec și nu-i mai simt popasul.

8. Alerg mereu spre mâine, spre-un țel necunoscut,
Și uit că și prezentul e timp ce nu-i de vândut.
Mă uit mereu la capăt, la tot ce-aș vrea să fiu,
Dar uit să mă opresc și să Te simt că ești viu.

9. Și dacă viața-i drumul ce nu se întoarce-n spate,
Învață-mă să-i văd frumusețea cât se poate.
Să nu alerg întruna spre-un mâine încă închis,
Uitând că și clipa de-acum Tu mi-ai promis.

10. Ce-a fost frumos în urmă să-mi fie amintire,
Iar ce-a durut să-mi lase înțelepciune și iubire.
Să nu rămân în ieri, nici să-l arunc uitării,
Ci să găsesc în toate un rost al încercării.

11. Iar dacă sunt în urmă și nu mai știu ce-i bine,
Adu-mi aminte, Doamne, că sunt mereu cu Tine.
Că Tu nu-mi numeri pașii după-al lumii mers grăbit,
Ci vezi și câte lupte duc în sufletul rănit.

12. Nu-mi cere să fiu tare când sufletul mi-e frânt,
Primește-mi rugăciunea, chiar dacă n-am cuvânt.
Când nu mai știu ce-i calea și nici ce să aleg,
Rămâi lângă mine când nu Te înțeleg.

13. Căci viața-i drum cu sens unic și nu mă pot întoarce,
Nici anii, nici trecutul nu le pot readuce.
Dar cât mai am o cale și-un suflet care Te cheamă,
Învață-mă să merg cu credință, nu cu teamă.

14. Să nu ajung la capăt cu sufletul pustiu,
Să nu fi fost pe lume și să uit că ești viu.
Să nu regret că viața mi-a fost doar alergare,
Că am uitat să văd în ea iubirea Ta cea mare.

15. Nu știu ce aduce ziua, nici unde voi ajunge,
Nici cum se face liniște când dorul mă străpunge.
Dar dacă nu văd drumul și pașii-mi sunt nesiguri,
Rămâi cu mine, Doamne, prin anii cei mai tulburi.