Într-o zi m-am întrebat, care este diferența,
Dintre omul cu păcate și cel ce a aflat clemența?
În jertfirea de pe Cruce care ar fi trebuit
Să facă din firea veche, un om blând și înnoit.

Cu ce se deosebește un creștin de cei din jur
Să fie doar strict ce- mbracă, portul fără de cusur?
Are voie el sa fie câteodată arțăgos,
Să arate doar prin haine, chipul Lui Isus Hristos?

Când se zice despre fire sa o ținem la respect,
Oare nu e-aici și limba, mădular neevident?
Să avem și pentru dânsa ceva de acoperit
Poate o iubire pura pentru omul greu lovit...

Într-o zi pe când în grabă am trecut și cineva
M-a-ntrebat cum sunt, iar mie oboseala- mi se citea
Pe fața posomorâtă, iar apoi am chibzuit
Că nu a văzut în mine chipul Domnului iubit...

A văzut ca alte fețe, un chip palid, obosit,
Și în clipa următoare cu tristețe m -am gândit...
Cu ce sunt eu diferită de un om fără Hristos?
Dacă tot mă plâng de greul ce îl duc aicea jos...

Cum e în Scripturi creștinul? Care e portretul său?
Nu e omul fără vină, ci cel care tot mereu
Se gătește ca să fie și-n lăuntru și afară,
Îmbrăcat cu strălucire, cu rușine și sfială.

Există o diferență între noi și cei mai mulți
Dar ca ei sa se întoarcă, să nu mai fie pierduți
Vor să vadă o schimbare și-n vorbire, și-n purtare
Suntem prin asta chemați la lucrarea asta mare!

E nevoie -n orice clipă să ne înțelegem rostul
Omul nou vine cu rugă, înfrânare și cu postul
Suntem oameni, știm cu toții câteodată obosim,
Dar cei mulți vor ca sa vadă cum prin credință trăim!

Te rog Doamne azi mă iartă, chipul meu a fost tot trist,
În oglinda vieții mele omul n-a văzut pe Crist'
Azi te rog îmbrăca- mi viața, cum mi-e trupul îmbrăcat,
Cu sfială și rușine și de lume lepădat!