Nădejde vie.

Luminatule Părinte
Tu din cer ai coborât
Într-o noapte argintată
Cu toți îngerii cântând

Slavă! Slavă! îți cântau
Cu atâta bucurie
Pentru Marele Împărat
Coborât din veșnicie

De atunci trecut-au veacuri
Și noi toți am auzit
Cum Te-au judecat romanii
Și pe cruce Te-au suit

Cum Ți-au dat să bei oțet
Și cum Te-au batjocorit
În grădina cu măslini
Prietenii Te-au părăsit

Am auzit cum Ți-a fost smulsă
Haina fără-o cusătură
Trasă-n sorți de cei ce aveau
Capul plin de băutură

Am auzit de glasul stins
De sus de pe catafalc
Iartă-i Tată că nu știu
Niciunul din ei ce fac

Om al durerii Tu ai fost
Obișnuit cu suferința
Din mîna lor ca și un miel
Tu ai primit sentința

Am auzit de al Tău mormânt
Ce-n stâncă a fost săpat
Ce nu prea mult Te-a găzduit
Căci Slavă ție! ai înviat!

Astăzi șezi cu bucurie
Sus în cer, Mijlocitor
Pui în noi nădejde vie
Tu ești Domnul domnilor!
Amin!