Draga mea, în lumea asta,
Este-un singur rău mai greu:
E păcatul, când de-acesta
Ființa ta ne-ncetat se va-ntrista
Și-ai să te ferești mereu.
De restul, te păzește Dumnezeu.

Singura nenorocire
E păcatul pe pământ.
În afară de acesta
Nu e-o mai mare năpastă,
Sigur, altele nu sunt
Să te despartă de Cel Sfânt.

Cel rău nu se mulțumește
Numai că te-a dobândit.
Doar atunci se liniștește
După ce greu te robește.
Să te vadă nimicit,
Doar atunci e mulțumit.

Prin păcate, omu-ajunge
Un vrăjmaș cu Dumnezeu
Și cu cerul spre care-odată
Tânjea cu-o inimă curată.
Și privea cu drag mereu
Din tot sufletul său.

După ce-a căzut, se uită
Îngrozit ca spre-un tiran.
Simte că n-are acolo sus
La rugăciune un răspuns,
Nu un prieten, ci-un dușman:
Așa îi spune lui satan.

Dar Dumnezeu e-ndurător.
Dacă totuși ai căzut
Te întoarce spre Păstor
Cu lacrimi și căință rugător,
Regretând căderea ce-ai avut
Și ia-L pe Dumnezeu ca scut!
Amin.
(Marți, 19 mai 2020)