Psalmul 86 : 3-13

Am aşteptat adesea Tată, să îmi răspunzi cu un cuvânt,
Am coborât precum o frunză, în drumul ultim, spre pământ,
Secată de dureri şi vreme, priveam spre înălţimi celeste
Şi coboram mai mult o, Doamne, cu ochii aţintitţi spre creste.

Miros de cetini şi verdeaţă îmi aminteau de tinereţe,
Căzută jos în cloaca neagră, împresurată de tristeţe,
Priveam din nou cu nostalgie, în ultim zvâcnet de trăire,
În sus spre cerurile-albastre, pierzându-mă-n nemărginire.

Eu mă topeam de doruri aspre în efemerul vieţii terne,
Simţind cum asfinţitul sumbru, pe-al meu destin subtil se-aşterne
Şi sufocată de regrete, de vorbe aruncate-n grabă,
M-am frânt în infinite clipe, uitând că nu-s decat o roabă.

Da, subjugată de-a mea fire, departe de tot ce-ai fi vrut,
Să fiu atunci când mi-ai dat viaţă, m-am transformat într-un rebut
Şi nu mă mir că-n agonie, eu aşteptam un semn să vină,
Uitând că Te-am respins o viaţă, că templul meu era ruină.

Dar Tu, iubitul meu Părinte, nu m-ai lăsat în disperare
Să zac şi să mă sting pierdută, Tu m-ai cules ca pe o floare,
M-ai aşezat în glastra sfăntă, cu tot ce-i bun, cu tot ce-i rău,
Mi-ai spus atâta doar: „Copilă, aici e Har de Dumnezeu!”

„Eu nu mă uit la cel ce vine plângând la poala crucii sfinte,
Dacă-i frumos, urât sau tânăr, bătrân, deştept sau fără minte,
Mă uit atata doar, la suflet şi la căinţa lui de-i vie,
Mă uit să văd dacă credinţa-i deschide drum spre veşnicie.

Degeaba tot aştepţi să capeţi un semn divin din partea Mea,
Atâta timp cât faci un idol, din însăşi existenţa ta,
Îngenunchiază lângă crucea unde-a murit Isus Cristos,
Lasă-L pe El să umple golul din sufletul tău păcătos.

Vei fii atunci cuprins de pacea ce numai Mielul Sfânt o are,
Vei înţelege ce-i iertarea, cât e iubirea Sa de mare,
Cu cât mai mare-a fost mândria şi eul tău mai sus pe culme,
Cu-atât mai mare pocăinţa, crezând deplin în Sfântul Nume.”

O, Doamne Tată, vin la Tine, acum cum nu am fost vreodată,
În constelaţii infinite, eu simt că nu-s decât o pată,
Dar existenţa-mi ce stă gata să piară în abisuri reci,
Prin Tine, Doamne, azi renaşte, Te voi slăvi de-acum, pe veci!

29/09/2009, Barcelona- Lucica Boltasu