Doar dragostea rămâne
Înainte, eu scriam:
" Nu mi- e teamă de Satan !"
Dar acum, eu scriu aici:
" Vreau să- i caut pe cei mici !"
Pe cei mici în duhul lor,
Să le fiu de ajutor...
Nu cumva, că sunt mai mare,
Mai vitează, mai cu stare...
Dar, de „oful” lor, mă doare!
Vreau să- i caut, să le- alin,
Rănile, ce dor, de chin.
Să le torn balsam pe ele,
Ulei Sfânt, prin vorbe sfinte,
Să se- nchidă bube grele
Și s- alerge înainte!
N- am o mare- nțelepciune,
Nu mă văd c- aș fi ceva...
Și priceperea- mi lipsește,
Dar, eu caut..."dragostea"!
Pentru că, aceste toate,
Prorocia, cunoștința,
Se vor duce cu pământul...
Nu rămâne nici credința...
Ce rămâne- n veșnicie, e iubirea!
Să nu crezi că ești ceva,
Gâdilându- ți astfel firea...
Ești nimic !
Și gândind adânc acestea,
Vezi- te cât ești de mic !
Ai o mare- nțelepciune?
Ești nimic... și nu cunoști !
Ești un mare -nvățător,
Ești proroc și- n limbi vorbești ?
Lucrurile- n jur se schmbă,
Când cu gura- ți poruncești ?
Ești cumva predicator...
Și cuvântul mânuiești ?
Slavă Domnului, că ești !!!
...Nu rămâi în veci așa...
Și din slăvile cerești,
Se- auzi un glas ușor:
" Ce rămâne- n veșnicie,
Este numai "dragostea ! "
Amin!
Aceste versuri au fost izvorâte din inima mea, dintr- o dorintă reala și puternică, de a face exact ce am scris.
Minunata poezie, va doresc mult har si putere de lucru. Mi-a placut mult. Dincolo de daruri{pe care de altfel le dorim mult}ramane dragostea. Da-o Doamne!