Doar dragostea rămâne

Înainte, eu scriam:
" Nu mi- e teamă de Satan !"
Dar acum, eu scriu aici:
" Vreau să- i caut pe cei mici !"
Pe cei mici în duhul lor,
Să le fiu de ajutor...
Nu cumva, că sunt mai mare,
Mai vitează, mai cu stare...
Dar, de „oful” lor, mă doare!
Vreau să- i caut, să le- alin,
Rănile, ce dor, de chin.
Să le torn balsam pe ele,
Ulei Sfânt, prin vorbe sfinte,
Să se- nchidă bube grele
Și s- alerge înainte!

N- am o mare- nțelepciune,
Nu mă văd c- aș fi ceva...
Și priceperea- mi lipsește,
Dar, eu caut..."dragostea"!
Pentru că, aceste toate,
Prorocia, cunoștința,
Se vor duce cu pământul...
Nu rămâne nici credința...
Ce rămâne- n veșnicie, e iubirea!
Să nu crezi că ești ceva,
Gâdilându- ți astfel firea...
Ești nimic !
Și gândind adânc acestea,
Vezi- te cât ești de mic !

Ai o mare- nțelepciune?
Ești nimic... și nu cunoști !
Ești un mare -nvățător,
Ești proroc și- n limbi vorbești ?
Lucrurile- n jur se schmbă,
Când cu gura- ți poruncești ?
Ești cumva predicator...
Și cuvântul mânuiești ?
Slavă Domnului, că ești !!!
...Nu rămâi în veci așa...
Și din slăvile cerești,
Se- auzi un glas ușor:
" Ce rămâne- n veșnicie,
Este numai "dragostea ! "


Amin!