Spini și cuie și ocară

Poți să ierți Tu oare spinul
Care fruntea Ți-a zdrobit?
Poți să ierți și cuiul rece
Care palma Ți-a găurit?

Poți să ierți argintii grei
Ce se leagănă cu vină
Agățați la cingătoare. .
Și trădarea din grădină?

Poți să ierți sulița grea
Ce cu ură s-a-nfipt
Într-o inimă arzătoare
Care din cer a venit... . ?

Poți Tu Doamne a ierta
Vorba batjocoritoare
Râsul și ocara grea
Și trădarea care doare?

Toate astea, și mai multe
Au zăcut cândva în mine
Să le vindece cu milă
Am crezut că n-are cine

Toate astea și mai rele
Erau ca o rădacina...
Până când pe toate Doamne
Le-ai purtat în piept la Tine

Până când o judecată
M-a găsit în în lumea rea
Dar cu dragoste de Tată
Ai luat tot asupra Ta

Ai luat cuiul și trădarea
Și mi le-ai iertat îndata
Acum port în pieptul meu
O iubire minunată

Ai luat spinul și ocara
Le-ai dat pe toate uitării
Aruncându-le cu milă
Toate zac pe fundul marii. Amin!