Dragul meu, în ale tale zile
Câte-n lume vei avea
Fericit vei fi cu Domnul,
Binecuvântat în tot locul,
Sfatul de-mi vei asculta
Să nu faci o faptă rea.
Și-mpotriva nimănuia
Mâna n-o vei ridica
Pentru a te răzbuna,
Că nu-i prețuit acela
Care lovituri ar da,
Ci acel care-ar ierta.
Omul cel cu suflet mare
Uită pururea și iartă.
Numai cel mișel la suflet
E răzvrătit în orice umblet.
Se răzbună și se ceartă
Chiar și din nimica toată.
Nu te rușina când ierți,
Fii cu sufletu-mpăcat.
Că-i rușine când te cerți
Și-adevărul nu-l accepți,
Că așa cum te-ai rugat,
Precum ierți vei fi iertat.
Draga mea, slăvește pururi
Taina cea măreață-n care
Cel ce toate le-nțelege
Peste-a lumii fărdelege
Dumnezeu a scris „Iertare”
Și la toți ne-a dat salvare.
Jertfa Crucii, Taina sfântă
Și Puterea minunată
Care-a lumii fărdelege
A hotărât să o dezlege,
A spălat și-a șters-o toată
Prin iubirea Lui bogată.
Și-a făcut din noi bieți robi
Ce-am fost sortiți pentru pieire,
Fii Slavei ce vom primi
Har ceresc și bucurii,
Cerurile sfinte moștenire
Prin măreața Lui iubire.
Amin. (Vineri, 2 aprilie 2021)