Isuse, iar mă scol întru psaltire.
Iubirea mea e-o flacără de gaz
Sunt Polul Nord, banchiză în topire
Zambilă - mănăstire în pervaz.

Tu ești în lume nimbul, nepătrunsul,
Lumina care foamea mea o stinge
Ești miezului creației răspunsul
Tăria care răul îl învinge.

Cuvântul Tău aduce a fântână
În care Raiul tot se oglindește
Oricărui păcătos la îndemână.
Și-acela care bea, se-nveșnicește.

Din Tine curg izvoare de odihnă
Iubirea ți-e măslin cu ramuri ninse
Chemată-i omenirea ca să vină
La sfântul har cu mâinile întinse.

În Tine, Doamne, stă întregul rod
Iar noi, mireasa Ta, umana zestre
Cu Duhul Sfânt formând același nod
Ne-om întâlni cu Cel ce veșnic este!

Vom inventa o nouă închinare,
O nouă ascultare, noi fiori.
Aflând răspuns la orice întrebare
Vom fi și noi de taine ziditori.