Doamne
Tu-mi știi gândurile
iuți și-nvolburate ca pâraiele munților
îmi cunoști culoarea inimii -
alb amestecat cu lacrimi
Tu pătrunzi dincolo de mâine și ieri
dincolo de idee
dincolo de cuvânt
atunci când este tare însuflețit
dar înainte să zboare rămâne netălmăcit și mut
în nervura candidei tăceri.

De sus
te cobori adesea în mine,
mă cercetezi ca pe o garnitură de tren,
atent îmi inspectezi răbdarea și credincioșia
cu lampa iubirii
din pricina Ta sunt ca un nod de cale ferată
din care pleacă în sus trenurile laudei mele,
din pricina Ta sunt un chiparos cu crengi
atârnate până la pământ de la greutatea
smereniei.

Când crezi Tu de cuviință
mă frămânți pe roata olarului
ca pe-un vas de lut din Cana Galileii
mă golești de pofte lumești ca pe Zacheu
îmi dai putere ca ologului de la Bethesda
mă coși veșniciei ca pe cămașa lui Christ.

Cu mirodenii în suflet
aduc caravana la gurile raiului
împreună cu sfinții
- aloe, smirnă, tămâie, ghimbir -
- ascultare, sfințire, mulțumire -
paharul meu plin de imnuri și psalmi
ți-l ofer nu ca unui însetat ci ca unui
somelier atotștiutor
Tu-l duci la buze si-l bei cum bei apa luminii
apoi mă aștepți să-mi sfârșesc
plânsul pocăinței care ține o viață…