Strunele viorii mele
Stau dezacordate.
Nu-s nici bune, nu-s nici rele,
Sunt doar încruntate.

Le voi lua și le voi strânge
Cu folos, la piept.
Inima le va atinge
Cu diftongul drept.

Le va da o melodie
Și un timbru fin
Vor cânta în armonie
C-un boboc de crin.

În arcuș voi pune fire
De sfânt borangic
Ca pe coarde să înșire
Cerul, pic cu pic.

Sufletul bolnav și trist
Spart în ciobulețe
Îmbrăcat să fie-n Christ
Slobod de tristețe.

Dragostea de sus turnată
Își va face casă
În vioara mea, cu toată
Taina ei frumoasă.

Sunetele mântuirii
Cum visau profeții
Vor picta cu trandafirii
Simfonia vieții.