Neștiința a cuprins,
Lumea asta toată,
Și trăiește tot mai rău,
Căci mintea i-a fost luată.

Înțelegere nu mai este,
Nici măcar între frați,
Nu mai sunt cu Dumnezeu,
De El sunt neînfricați.

Certuri pentru bogății,
Pentru moșteniri pământești,
Dezastru este între oameni,
Uitând de locurile Cerești.

Necazuri ne cuprind,
Și de ne mirăm de ce,
Dăm vina pe Dumnezeu,
Că nouă ne este greu.

Tulburări în suflete avem,
Fiindcă nu mai există rugăciune,
Și nici Scriptura n-o deschidem,
Și timpul mereu îl pierdem.

Ajutor și înțelepciune,
De la Domnul noi să cerem,
Ca să avem minte sănătoasă,
Și inimă mereu voioasă.