Omenirea se încrede,
Doar în lucruri trecătoare.
Și uită de Iubirea,
Sfântă, Nemuritoare.

Omenirea Nădăjduiește,
În tot ce este material.
Și de Isus uită, și se încred,
În tot ce este în zadar.

Noi trebuie să fim,
Doar cu Isus în Lume.
Părăsind pofta plăcerilor,
Trăind doar pentru Sfântul Nume.

Dragi frați cum credeți,
Că veți fii primiți,
În Raiul cel Veșnic,
În care Nădăjduiți?

Fraților vă îndemn pe voi,
Niciodată să nu uitați,
Sfatul meu care este din Cuvânt:
Pe Isus, în inimă să-l luați.

Golgota este martoră,
De Iubirea cea Divină.
La fel și tu frate,
Vino la Lumină.

Voia Tatălui din Cer,
Este ca să te păstrezi Curat.
Să fii în mâna lui Sfântă,
Sfințit Neîncetat.

Veșnic îți este sufletul,
Și vei regreta foarte mult,
Căci nu ai venit la Domnul,
Ca să te facă al său lut.

Lucrurile de jos,
Vor pieri o dată.
Dar Domnul ne spune: Veniți la mine,
Ca să fiți bucuroși ca niciodată.

Suflete Împovărat,
Vino azi la Har.
Ca să ai Viață,
Și Nădejdea în Amar.

Suflet trist ce ești,
Fii bucuros întotdeauna.
Căci ai o șansă,
Și poți avea Arvuna.

Crucea în spate,
Astăzi tu să duci.
Și să nu te lași bătut, Căci Isus,
Nu te va lăsa în gropi adânci.

Mântuit va fii Sufletul tău,
Când lui Isus te vei preda.
Și în Slavă tu vei fii,
Căci el te va lua, sub aripa sa.