Fi Credincios Domnului
Fi credincios Domnului,
Când ziua-i grea și norii vin,
Când drumul pare fără capăt
Și sufletul se umple de suspin.
Nu părăsi a Sa lumină,
Nu te întoarce de la El,
Căci mâna Lui te ține încă
Și te ridică din adânc.
Când lumea spune: „Nu mai spera!”,
Tu spune: „Domnul meu e viu!”
Căci peste moarte și-ntuneric
Hristos rămâne pururi viu.
La poala Crucii stai cu pace
Și spune-I Domnului smerit:
„Iisuse, nu mă lăsa singur,
Că fără Tine sunt pierdut.”
Prin rugăciune treci prin noapte,
Prin post și lacrimi înaintezi,
Iar Dumnezeu, în taina Sa cea sfântă,
Te va întări când priveghezi.
Fi credincios până la capăt,
Chiar dacă drumul este greu,
Căci cel ce-și pune nădejdea-n Domnul
Nu va fi singur niciodată.
Iar când va bate ceasul vieții
Și lumea toată va tăcea,
Să fii găsit cu candela aprinsă,
Așteptând Împărăția Sa.
„Fi Credincios Domnului” este o poezie creștină despre credință, speranță și statornicie în Dumnezeu, chiar și în cele mai grele momente ale vieții. Ea ne îndeamnă să nu ne pierdem nădejdea atunci când drumul devine greu, ci să rămânem aproape de Iisus Hristos prin rugăciune, smerenie și încredere.
Poezia transmite mesajul că Domnul nu-Și părăsește niciodată copiii credincioși, iar cel care își păstrează candela sufletului aprinsă și rămâne credincios până la sfârșit va aștepta cu bucurie Împărăția lui Dumnezeu.
Autor: Cristian Diaconița