Evrei 12:1 Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
Evrei 12:2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Evrei 12:3 Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
Evrei 12:4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.
Evrei 12:5 Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.
Evrei 12:6 Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
Evrei 12:7 Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
Evrei 12:8 Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.
Evrei 12:9 Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?
Evrei 12:10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.
Evrei 12:11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.
Evrei 12:12 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
Evrei 12:13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
Evrei 12:14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
Evrei 12:15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.
Evrei 12:16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.
Evrei 12:17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
Evrei 12:18 Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
Evrei 12:19 nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească
Evrei 12:20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.”
Evrei 12:21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”).
Evrei 12:22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
Evrei 12:23 de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
Evrei 12:24 de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
Evrei 12:25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
Evrei 12:26 al cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
Evrei 12:27 Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
Evrei 12:28 Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
Evrei 12:29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.
Astăzi se adună în lumină curată, Toți Sfinții cerești în slavă bogată. Rugă și cânt răsună în noi, Doamne, spre Tine ne întoarcem cu roi. 2. Prin jertfa lor sfântă, prin lacrimi și dor, Au scris pe pământ iubirea în zbor. Cu sânge și har au sfințit căi grele, Purtând crucea vieții cu inimă aleasă. 3. Departe în lumină, acum se încunună, Îngeri și Sfinți în cânt se adună. Ei strălucesc ca stelele clare, Purtându-ne în taină prin vremi trecătoare. 4. În lupte aprinse, în chin și durere, Au stat mărturie la sfânta putere. Și în slava cea veșnică, Sfinții veghează, Cu milă divină pe toți ne înconjoară. 5. Din câmpuri de sânge, din temniți pustii, Au răsărit flori de sfințenie vii. În numele Crucii au mers până în sfârșit, Cununa vieții primind în zenit. 6. O, Doamne, prin Sfinți ne întărește cărarea, În inimă pune lumina, răbdarea. Prin ei să cunoaștem al Tău chip curat, Izvor nesecat de har minunat. 7. O, Sfinților, frați din Împărăție, Aduceți pe lume a voastră solie: De pace, de dragoste, de dăruire, De jertfă curată și de mântuire. 8. În noaptea cea grea când sufletul este slab, Voi, Sfinți, ne purtați pe drumul cu har. Ne sunteți pildă și sprijin mereu, Slujind în credință pe Bunul Dumnezeu. 9. Cu inimă vie, cu glas rugător, Cinstim azi pe Sfinți în cânt înălțător. Ei sunt comoara Bisericii sfinte, Ce strălucește prin veacuri înainte. 10. Slăvit fie Domnul ce Sfinți a chemat, Și-n slava Sa mare pe toți i-a așezat. Prin ei să trăim în credință și dor, Spre veșnica pace din sfântul Tău cort. Amin.
Strofă 1
Astăzi se adună în lumină curată, Toți Sfinții cerești în slavă bogată. Rugă și cânt răsună în noi, Doamne, spre Tine ne întoarcem cu roi. 2. Prin jertfa lor sfântă, prin lacrimi și dor, Au scris pe pământ iubirea în zbor. Cu sânge și har au sfințit căi grele, Purtând crucea vieții cu inimă aleasă. 3. Departe în lumină, acum se încunună, Îngeri și Sfinți în cânt se adună. Ei strălucesc ca stelele clare, Purtându-ne în taină prin vremi trecătoare. 4. În lupte aprinse, în chin și durere, Au stat mărturie la sfânta putere. Și în slava cea veșnică, Sfinții veghează, Cu milă divină pe toți ne înconjoară. 5. Din câmpuri de sânge, din temniți pustii, Au răsărit flori de sfințenie vii. În numele Crucii au mers până în sfârșit, Cununa vieții primind în zenit. 6. O, Doamne, prin Sfinți ne întărește cărarea, În inimă pune lumina, răbdarea. Prin ei să cunoaștem al Tău chip curat, Izvor nesecat de har minunat. 7. O, Sfinților, frați din Împărăție, Aduceți pe lume a voastră solie: De pace, de dragoste, de dăruire, De jertfă curată și de mântuire. 8. În noaptea cea grea când sufletul este slab, Voi, Sfinți, ne purtați pe drumul cu har. Ne sunteți pildă și sprijin mereu, Slujind în credință pe Bunul Dumnezeu. 9. Cu inimă vie, cu glas rugător, Cinstim azi pe Sfinți în cânt înălțător. Ei sunt comoara Bisericii sfinte, Ce strălucește prin veacuri înainte. 10. Slăvit fie Domnul ce Sfinți a chemat, Și-n slava Sa mare pe toți i-a așezat. Prin ei să trăim în credință și dor, Spre veșnica pace din sfântul Tău cort. Amin.
1 / 1▲
1. Astăzi se adună în lumină curată, Toți Sfinții cerești în slavă bogată. Rugă și cânt răsună în noi, Doamne, spre Tine ne întoarcem cu roi. 2. Prin jertfa lor sfântă, prin lacrimi și dor, Au scris pe pământ iubirea în zbor. Cu sânge și har au sfințit căi grele, Purtând crucea vieții cu inimă aleasă. 3. Departe în lumină, acum se încunună, Îngeri și Sfinți în cânt se adună. Ei strălucesc ca stelele clare, Purtându-ne în taină prin vremi trecătoare. 4. În lupte aprinse, în chin și durere, Au stat mărturie la sfânta putere. Și în slava cea veșnică, Sfinții veghează, Cu milă divină pe toți ne înconjoară. 5. Din câmpuri de sânge, din temniți pustii, Au răsărit flori de sfințenie vii. În numele Crucii au mers până în sfârșit, Cununa vieții primind în zenit. 6. O, Doamne, prin Sfinți ne întărește cărarea, În inimă pune lumina, răbdarea. Prin ei să cunoaștem al Tău chip curat, Izvor nesecat de har minunat. 7. O, Sfinților, frați din Împărăție, Aduceți pe lume a voastră solie: De pace, de dragoste, de dăruire, De jertfă curată și de mântuire. 8. În noaptea cea grea când sufletul este slab, Voi, Sfinți, ne purtați pe drumul cu har. Ne sunteți pildă și sprijin mereu, Slujind în credință pe Bunul Dumnezeu. 9. Cu inimă vie, cu glas rugător, Cinstim azi pe Sfinți în cânt înălțător. Ei sunt comoara Bisericii sfinte, Ce strălucește prin veacuri înainte. 10. Slăvit fie Domnul ce Sfinți a chemat, Și-n slava Sa mare pe toți i-a așezat. Prin ei să trăim în credință și dor, Spre veșnica pace din sfântul Tău cort. Amin.
Poezia arată că trebuie să ne rugăm la Dumnezeu în fiecare zi pentru că nu se știe ora și nici ziua când El va veni.Trebuie să veghem.Să ne rugăm la Dumnezeu în fiecare.Să-l iubim pe Dumnezeu cel care ne-a dat suflare de viață și să-i mulțumim că putem să respirăm,putem să vedem etc.Speranța nu se pierde niciodată.Speranța se găsește prin Hristos.Numai El te poate ajuta și numai El te poate salva.Dumnezeu este iubirea,speranța și El este mereu cu noi până la sfârșit.Uitați-vă la acest verset care spune:„Și Eu vă spun: cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.”