Amintiri

O amintire am avut în vis
Priveam spre Univers, părea deschis
Era-mbrăcat în hainele de gală
Împodobit cu slavă și cu fală.

Din Univers spre Cerul Preaînalt
Stăteau întinse trepte de bazalt
Unindu-l într-un mod cam ne-nțeles
Cu Sursa dinspre care a purces.

Ca-n Tinerețe fără bătrânețe
Tot ce vedeam era o frumusețe
Și-avea un om de undeva de-afară
Ce se urca și cobora pe scară.

Dar un ciudat a coborât pe trepte
O arătare ce voia să-ndrepte
Cuvântul ce le închega pe toate
Și de pieire le ținea departe.

Iar omul a găsit că-i lucru bun
Să nu mai poarte-n sine vechiul drum
Să fie el cu universul lui
Să lase toate-n grija nimănui.

Un zbucium aspru a venit în lume
E greu de formulat și dat un nume
Ce a schimbat deplina armonie
Cu-o lege denumită entropie.

Un strop de energie dinspre Sursă
Se cobora în lumea cea distrusă
Să schimbe al naturii mers grăbit
Printr-o lucrare greu de intuit.

S-a rupt perdeaua de la Templu-n două
Însemnul c-a pornit o lume nouă
Un Om venit de sus a biruit
Iar degradarea lumii s-a sfârșit.

Iar legea entropiei și a morții
Nu s-a putut opune Căii Vieții
Un grafic nou primește lumea-n dar
E-un Spațiu metric îmbrăcat în har.

Grigore Hurdubae