M-am tot uitat eu înspre lume
La cât de răi toți s-au făcut
Și dacă le mai zici de bine
Ei zic că tu ești prefăcut.

Le dai un sfat, și ajutoare
Ei zic că tot noi le-am promis,
Și când nu le dai, mai tare
Ei zic că ești un om respins.

Dar omul ce păstrează mila
Și frica sa de Dumnezeu,
Suportă răutatea, sila,
Când înconjurul e mai rău.

Și de te urăsc mai tare
Tu doar bine să le faci
Căci curând este scăpare
În toate tu mereu să taci.

Și de suferi nedreptatea
Tu ai în cer un loc frumos
Căci faci parte din Cetatea
A Domnului Iisus Hristos.

Acolo nu mai ești străin,
Nici părăsit, nici judecat,
Ci după atâta plâns și chin,
Te simți acasă cu-adevărat.