Iubirea mă cheamă aproape
Când pasu-mi slăbește-n cărare,
Când mâna-mi slăbeşte, Iubirea,
Zidește în mine altare.

Când ochiul privind osteneşte,
Când ceața-mi întunecă zarea,
Iubirea, doar ea-mi limpezeşte,
Și cerul, şi marea, şi starea!

Când fruntea îşi pierde seninul
Și lacrimi se cern printre gene,
Iubirea-mi aduce alinul,
În orice dureri pământene.

Când tot ce mi-e drag, e departe,
Când dorul de casă e mare,
Iubirea, Iubirea-mi împarte
Nădejdi şi puteri de-aşteptare.

Când mâna-mi slăbește, Iubirea
Zideşte în mine altare.
Iubirea mă cheamă aproape
Când pasu-mi slăbeşte-n cărare.

Iubire cerească, Iubire,
Slăvită fii-n sufletul meu!
Din Tine-am sorbit fericire,
Iubire — Tu ești Dumnezeu!