Iertare Îți cerem, Părinte-ndurat,
cu lacrimi Îți cerem iertare,
că-n toate greșindu-Ți, adânc vinovat
se simte, din noi, fiecare...

Iertare îi cerem Lucrării pustii,
lăsată pe mână străină,
ajunsă să-și plângă pierduții copii
și-altarele-ajunse ruină.

Iertare Îți cerem că noi n-am aprins
mai viu focul sfânt și mai tare,
ci vânturi străine-am lăsat de-au întins
îngheț, și pustiu, și-ntristare.

Iertare îi cerem întâiei iubiri
și-ntâiei frății fericite
din vremea când toate-ale noastre simțiri
erau de-o credință sfințite.

Iertare îi cerem Cuvântului Sfânt
primit cu credință curată
iertare acelui dintâi legământ
ce-n lacrimi l-am pus prima dată.

Iertare le cerem că nu le-am păstrat
aceleași dintâi, neschimbate,
ci-n inima noastră-au pătruns cu păcat
străine chemări ascultate.

Iertare le cerem părinților duși
ce-ntâi ne-au chemat spre lumină,
că-n slujba Lucrării le-am fost nesupuși,
răbdându-i pe-acei ce dezbină.

Iertare Îți cerem, Părinte-ntristat,
cu lacrimi Îți cerem iertare,
că-n toate greșit-am și-adânc vinovat
suspină, din noi, fiecare.