Isuse, numai Tu îmi ești izvorul
Din care mă adăp când sunt slăbit
Când sunt descurajat și obosit
Și simt în mine cum se frânge zborul.

Numai Tu știi că veacul mă omoară
Cu sulițele lui tot mai nocive
C-a început povara să mă doară
Cum suferea profetul în Ninive.

Si numai Tu, Isus, mă poți feri
De pândele vrăjmașe și viclene
Și nu mă poate altul izbăvi
Din gura-nfricoșatelor balene.

La cine să alerg sperând? La cine?
Să mă așez pe-o ciutură de har?
Când sufletul mi-e gol, alerg la Tine,
Mi-l umplu cu lumină iar și iar!

Știu bine, dar, în cine mă încred
Știu bine unde aflu vindecarea
De când atotsuficiența crucii o posed
Am ca și adăpost deplin iertarea…

Ai semănat cu sânge sfânt ogorul,
Asupra Ta furtuna se-abătu
Nătânga oaie își lovi Păstorul…
Iehova-Rafa, Viața, Salvatorul
Ești numai Tu, și numai Tu, și numai Tu.