Mă sprijin de puterea Ta, Părinte,
Sufletul meu se sprijină de cer
Tăria Ta o iau ca-mbrăcăminte
Pe omul efemer.

Mă sprijin de cuvântul Tău cel veșnic,
El e busola cugetului meu
Când e să cad în hău, cerescul sfeșnic
Mă ține treaz mereu.

Mă sprijin de iubirea Ta de tată
Pătruns mă las de ea până la os
Și n-am s-o risipesc pe judecată
Ori murmur vanitos.

Mă sprijin pe toiagul mângâierii
Numele meu e scris în Cartea Vieții
Înalț un psalm și înfloresc cu merii
La raza dimineții.

Mă sprijin de sublima bunătate
Vărsată ca o rouă peste lume.
O voi găsi și în eternitate
Cu mii de alte nume.

Mă sprijin de lumina de la cruce.
Din miezul ei se naște veșnicia!
Printre atâtea voci ea mă conduce
S-aleg ucenicia.