Tu ești prea bunul meu Păstor


Stăpânul meu și Tată bun,
Te rog mereu să mă însoțești
Pe drumul vieții să adun
Comori divine și cerești.

Căci fără Tine cad mereu
Răpus de-al vieții greu tumult
Și n-am putere, Domnul meu,
Să lupt cu răul și mai mult.

De-atâtea ori Tu mi-ai vorbit
Ca să veghez neîncetat,
Căci cel viclean și răzvrătit
Mă vrea pierdut și dezarmat.

De-aceea, bunul meu Păstor,
Te rog mai mult să mă păzești,
Ca-n duhul meu nemuritor
Să Te cinstesc pentru ce ești.

Căci Tu mai mult decât îți cer
Îmi dai din harul Tău ceresc
Ca eu nicicând să nu disper
Când sub poveri mă prăbușesc.

Tu ești prea bunul meu Păstor
De care sunt îndrăgostit.
Și-aș fi în stare chiar să mor,
Numai să fiu de Tin’ lipit.

De-atâtea ori la piept m-ai pus,
De câte ori am fost rănit
Și cu iubire atunci mi-ai spus
Că Tu nu m-ai părăsit.

Îți mulțumesc, Tată iubit,
De harul sfânt și minunat
Că viața în dar mi-ai dăruit
Și de la moarte m-ai salvat!

(30 iulie 2026)