Sunt fiul rătăcit și-aș vrea să vin acasă
Dar mi-e rușine Tată... Păcatul greu m-apasă...
Pierdut am fost prin lume și alungat am fost
Și vieții mele Doamne nu i-am găsit un rost!
Crezut-am că străinii, cu brațe de iubire,
Mă vor primi la ei... Dar vai, dezamăgire
Căci am lucrat pe brânci și-n tot i-am ascultat
Și care-a fost răsplata? Doar lacrimi și oftat!
Iar zilele treceau cu mult amar și jale
Căci dorul după casă mă însoțea pe cale
Și nimeni nu a fost cu-o vorbă să m-aline
Să-mi spună că odată va fi în viață bine
Dar azi mă-ntorc acasă... Mă mai primești Părinte?
Poți să îmi ierți păcatul din fapte și cuvinte?
Știu, Ți-am greșit dar Doamne, îmi pare-așa de rău
Și mult mi-e dor de Tine... Mi-e dor de harul Tău!
Ce sfântă sărbătoare... Venit din pribegie
Un fiu se-ntoarce-acasă... E multă bucurie
Când Tatăl cu iubire, plângând l-a-mbrățișat:, , O fiul Meu iubit... Ce mult te-am așteptat!"

Vulcan-17-07-2026
Mary