E lesne să te-ncrezi în Dumnezeu
Când planurile ți se desfășoară
Precum dorești, și viața e ușoară.
Dar care-i starea ta interioară
Și cum te manifești când dai de greu?
Rămâi nezdruncinat, sau te doboară?

Nu vei avea răspuns la întrebări
Și nu vei înțelege totdeauna
De ce se-abate-n calea ta furtuna,
De ce e calmul deranjat întruna.
Este normal să cauți rezolvări,
Dar cum te raportezi nu e totuna.

Și dacă știi, la ce ți-ar folosi?
De ce sau de ce nu, puțin contează,
Pentru că Dumnezeu nu-ți datorează
Nici explicații pentru cum lucrează,
Nici argumente. Nu te obosi,
El nu dărâmă, ci consolidează.

De fapt, tu ești acel ce-I datorezi
O închinare necondiționată
Că-i suveran. Iar partea minunată
Este aceea că-I poți spune Tată.
În fața voii Lui capitulezi,
Sau ți se pare uneori ciudată?

Dar Dumnezeu rămâne drept și bun.
Chiar dacă planul Lui te depășește
Și logica ți se împotmolește,
Fii sigur, niciodată nu greșește!
Tu vezi un orizont dintr-un cătun,
El peste veșnicie te privește.