"Cine ești? Care îți e scopul?"
Poate adesea îți pui întrebări.
"De unde vin? Care îmi e rostul?"
Și trăiești o viață plină de căutări.

La final, bătrân, te-așezi privind la lună
Și nu mai vezi vreun rost în lumea aceasta.
Și vezi cum stelele noaptea se adună
Privești, întrebând: "Cum fac ele asta?"

Se apropie sa mori... o ora, doua, trei
O lună, un an sau poate doar o clipă.
Și nu ești sigur de pleci unde vrei...
În rai? În iad? Simți, totul e-o risipă.

Ce-ai adunat? Ce-ai strâns? Simți un gol în tine.
"De ce nu scap?" Neliniștit și uite, moartea vine.
Cuprins de groază, tremuri, simți că nu e bine
Îți dai duhul, suflarea... Te-ai dus, te-ai dus străine.

Străinul s-a dus. Unde? Aflați singuri răspunsul.
Străinul s-a dus, dar TU ești încă în viață
Poți să umpli golul, sa nu lași ca străinul
Până apare moartea, sa o vezi față-n față.

Cât încă ești în viață, caută o carte
Ce îți va umple golul și va aduce speranța
Nu este un roman sau una de bucate
E Biblia cea sfântă, cartea ce dă viața.

"Viața? Nu suntem noi vii, în carne și oase?"
Ba da suntem, dar doar exteriorul.
Caci pe dinăuntru părți întunecoase
Aduc moartea cu ele, ruinând viitorul.

Nu te sfii și ia cartea de mână.
Ea te va duce pe căi necunoscute.
Va fi pentru tine o candelă, o lumină
Și vei uita durerile trecute.