În ascuns sunt lacrimi multe,
Și suspine fără grai.
În ascuns sunt inimi frânte
Care vor s-ajungă-n rai.

Omul nu judecă ascunsul,
Ci judecă doar ce se vede.
Cel judecat începe plânsul
Și simte cum încet s-ar pierde.

Dacă am privi înăuntru,
În ascuns, trecând de gratii,
Am cunoaște-atunci că omul
Nu e cum îl judecă alții.