IN BOGĂȚIA TA DE HAR

In bogăția Ta de har
Și-n așteptarea dulce
Pazeste-ma, Isuse drag,
Când stau sub a Ta cruce.

Doresc că reîntorcând iubirea
Prin al mulțumirii jar,
Mereu, mereu samaritean,
Să fiu găsit de Tine.

Iar că Maria oarecând,
Sorbind înțelepciune,
La sfintele picioare stau,
Isuse drag, Stăpâne.

Căci cananeanca m-a-nvatat;
A Ta fărâmă vie,
Cuvântul Tău, viata-mi dă,
Izbândă pe vecie.

Nu pot vrasmasii că să-mi ia
Tot harul ce, -mi dai mie,
Doresc din ce îmi dai, să dau,
Spre slava Ta sa-, nvie!

Că un izvor preasfânt spre cer
Sa-ndrepte către Tine,
Să nu vrea lucruri care pier,
Ci să vrea mântuire.

Și tine-al meu mărgăritar,
In dulcea, sfanta-Ti mana,
Să modelezi cum Ți-ar placea,
Fărâma de lumină.

Că rob, nu fiu, să stau plecat,
La ostenitele-Ti picioare,
Să șterg cu lacrimi și plâns
A lor sfântă sudoare.

Să știu din nou, că numai Tu,
Ai plâns necazul langa mine
Când singur prieten mi-ai rămas,
Și Rege, și Împărat, Stăpâne! .