Ai o piatră-n mână? ... Arunc-o degrab’ jos!
Judecata este, doar dreptul lui Hristos!
Nu El S-a jertfit, pentru omul păcătos? !
Și cine ți-a dat viața? ! Nu acest Hristos?

De ce te crezi tu oare, perfect, nevinovat?
Din groapa pieirii, nu El te-a ridicat?
Și dacă a ta haină, crezi că e curată,
Oare și în Cer se vede... nepătată? ...

Nu privi la paiul din ochiul celuilalt,
Neobservând bârna, sau stâlpul cel înalt,
Ce-mpiedică adesea, fiind în ochiul tău,
Să vezi realitatea, și în dreptul tău! ...

Nu judecați, să nu fiți judecați!
Fiți miloși și întelepți, ca să fiți salvați!
Căci mila-nvinge judecata, în inimă de-o ai,
Și tu, milă-ai căpătat, tot prin al Său har!

N-a fost milos Tatăl, când șansă ne-a mai dat? !
N-a fost milos Fiul, când crucea a răbdat? !
Nu e milos Duhul, când te modelează,
Și gândul, și dorința ta, mereu o cercetează?

Să ne judecăm noi singuri, să nu fim judecați...
Cu cei mândri împreună, la moarte condamnați! ...
Smeriți-vă sub Mâna tare a lui Dumnezeu,
Căci Judecător în Cer va fi, tocmai Fiul Său!

El, Cel Sfânt, și Cel milos, și Cel Adevărat,
A purtat blestemul Legii, pentru-al-nost’ păcat!
Și a rămas ascultător de Tatăl bun și drept,
Împlinind, de mila ta, Planu-I înțelept!

Cel ce este Viața însăși, din morți a înviat!
Din iubire S-a jertfit... la Iubire te-a chemat!
Iubește-ți aproapele, lasă judecata,
Căci în Ceruri vom primi, cu toții, răsplata!

Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura...
Moartea cât și viața, depind de limba ta!
Din a tale vorbe poți fi osândit,
Și tot prin vorba ta, poți fi izbăvit!

Ascultă deci amice, sfatul Domnului,
Să nu cobori pe cale, ci cu El... să sui!
Să crești în cunoștință, să fii mai înțelept,
Și o inimă curată să-ți bată în piept!