SA FIU COPIL, SE POATE...

Ce mare har, vazut-am mântuirea
La care, nici sperat-am vreodat.
Când stăm privind la cer, gândirea
Spunea că Dumnezeu, pe veci s-a-ndepartat

Copil al Său, se poate să fiu oare?
Dar cum? Căci El e-n cer, în nepăsare...
Ce știe un Dumnezeu ce a creat
O lume, ce acuma zace în păcat?

Nici nu gândeam că pot fi lângă El,
Dar în Cuvânt, eu am citit așa -
Crede în Mine și lasă Eu să te conduc
De-acuma 'nainte toată viața ta.

Căci nu născuții cei din sânge,
Nici cei născuți din firea lor
Și nici din voia vreunui om,
Ci cei din Dumnezeu născuți

Copii se vor numi, iar Dumnezeu, Tatăl,
Cunoaște deci, pe Fiul ce te iartă
De tot păcatul neplăcut,
Că să fii fiică, zice Duhul Sfânt.

Eu am crezut deplin, si-acum
Am dat trecutul rău, tot, Lui,
Iar El mi-a dat neprihănirea Sa,
Ca-n cer să am eu mântuirea.

De-atunci eu umblu in lumină
Că fiică mântuită,
Citesc Cuvântul ce ma-ndruma
Și mi-a dat Duhul să fiu călăuzită.

A Lui să fie slava și mărirea
Onoarea, lauda, veșnicia,
Și înălțarea și slăbirea,
La Tronu-I sfânt ma-nchin! Amin. Amin.