Din vraja morții, a desfrâului și-a nopții,
Din vrajba înfierării cugetului întinat,
Cu mreaja Evangheliei să mă scoată din păcat,
Un Fiu divin, ceresc, preasfânt, S-a întrupat.

Și a clădit o certitudine în marja sorții,
Punând destin ceresc în vrejul vieții:
Să cresc și să ajung pe plaiul nemuririi,
Să trec dincol' de moartea care e tributul firii.

În gheara întinării pe veci de-acum să nu slujesc,
Nici jugul aspru, greu, de groază, să nu îl mai port,
Ci-n straja de lumină sfântă, pentru slavă să rodesc,
Având cerescul sprijin, de via frumuseții să-ngrijesc.

Iar Duhul Sfânt să-mi fie ghid, divin Mângâietor,
Cârmuitor și Călăuză, prin grația Fiului slăvit.
Mereu s-ascult de El, mereu un paj smerit,
Și coaja lenevirii nicicând să se așterne pe al meu ogor.

Îți mulțumesc, Isuse, Domn preasfânt și binecuvântat,
Că ai venit în lume jos și-n praf m-ai căutat,
Îți mulțumesc, o, Dumnezeu prea-bun și minunat,
Și-n voia Ta de-acum tânjesc să excelez neîncetat!

---
Toată slava, lauda și gloria să fie ale Domnului!
Amin.