[Un psalm de pocăință]
---

Ai milă, Doamne Dumnezeu, de mine!
Căci am uitat de legământ
Și-am stat cu ochii în pământ,
În loc să fi privit țintă la Tine!

O, iartă, Doamne, fapta mea!
Să fiu copil nu mai sunt vrednic
Și nici măcar un rob netrebnic -
Atât Te-am necinstit cu ea!

Sunt osândit pe veci de al meu cuget!
Deși știam că Tu ești drept,
Eu am lăsat în al meu piept
Să înflorească al orbirii rânjet...

Neîmbrăcat cu-ntreaga armătură
Din fața poftei trebuia să fug,
Privirea să-mi fi ars pe rug,
Dar eu am stat, și-am vrut să-nalț bravură...

Și-n loc să pun pe cruce a mea fire,
I-am dat chiar ghes prin al meu gând,
I-am dat bucate, rând pe rând,
Și-acum e-un monstru fără-mpotrivire!

O, lasă, Doamne, sânge din belșug
Să curgă din Golgota înc-odat',
Să mă albească, să fiu iar curat...
Primește-mă din nou în al Tău jug!

Mă iartă, Doamne, nu mă lepăda!
Te rog, dă-mi iarăși duh statornic!
Știu că Îți sunt pe veci datornic,
Dar vreau de mântuire a mă bucura!

Dă-mi Duhul Tău cel Sfânt să mă sfințească
Și fă din mine un om nou,
Iar pe cel vechi pune-l garou:
De-a pururi fapta mea să-mi amintească!

Ai milă, Dumnezeu, Iehova-Ire!
Tu ești Acela care grijă-mi poartă
Și poți schimba în bine a mea soartă,
Vreau să-nconjor altarul în neprihănire!

Îți mulțumesc, Părinte sfânt și veșnic,
Că mă-ntărești prin pocăință!
Și vreau mereu, cu umilință,
Să pot să spun că sunt un rob netrebnic!

---
Slăvit și binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Cel plin de îndurare!
Amin.