Când cerul vieţii mele iar va plânge
Cu lacrimi de-ntrebări fără răspuns
De îmi vei fi alături n-am să cad
Ci-a Ta iubire îmi va fi-ndeajuns
Căci Tu eşti Doamne, Prieten minunat
Ce mă-nsoţeşti mereu prin vijelii...
Îmi dai putere, mă ridici pe Stâncă
Şi nu mă laşi în urmă orice-ar fi!

Şi când pe cerul vieţii vor fi nori
Eu n-am să plâng căci Tu mă vei veghea
Şi cu o vorbă vei topi furtuna
Şi îmi vei da din plin din pacea Ta
Iar teama se va duce în pustie
Şi-n locul ei speranţa va-nflori
Căci Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeu
Ce ştie a ierta şi a iubi!

Şi-atunci când anii troieni-vor drumul
Iar trupul va fi slab şi obosit
Voi merge înainte... n-am să cad
Căci braţul Tău mereu m-a ocrotit
Şi n-am să uit să-Ţi mulţumesc Părinte
Pentru iubire, har şi îndurare
Pentru Cuvântul ce mi-a dat putere
Să fiu lumină-n lume... să fiu sare!

Vulcan-12-07-2026
Mary