Poveste de viață, nu basm meșteșugit! ! ...

Pe CaleaTa, Isuse,
Doresc, azi să pășesc

Păcatele-mi ascunse
Să mi le ispășesc! ...

Dă-mi, inimă curată
Întreagă ne-mpărțită,
Și bine, înfrânată
Când este ispitită,

Ție să îți, slujească
O veșnicie-ntreagă,
Și calea să-mi, sfințească,
Spre inima Ta largă...

Ți-ai dat viața scumpă
Să schimbi a mea viață,
Și-n loc de focul veșnic,
Să te privesc la Față,

Mă mir, de ce, pe mine
M-ai smuls, din noaptea neagră,
Când mulți, Doamne pe Tine
Și pe Yehova-L roagă! ! ! ...

Greșeala mea m-a ros,
Cum cariul, roade-un lemn,
Nu te chemam, Christos
Căzut fiind sub blestem,

De nu vedeam, nici calea
Cu Tine să, mă-mpac
Ardeam mocnit, ca jarul
În coaja de copac! ! ,

Orbit, nu te rugam
Măcar de a uita,
Că fost-am despărțit,
De-mpărăția Ta! ! ...

De-amar am fost strivit,
Când, din al Tău prinos,
Spre mine, a privit
Un Înger credincios,

Atunci l-am implorat
Să mă-ntărească-n, crez
Iar Tu m-ai cununat,
Cu Tine prin Botez! ! ...

Și întărit, de Duh și foc,
M-a scos senin, din apă
Și-un duh străin, pe loc
Locu-și lăsă îndată! ! ! ...

Când, Mureșul, mi-a dus
Păcatu-acela mare,
Eu am simțit, Isus
A Ta Eliberare...

Căci Duhul, Tău mi-a dat
Nădejde și iubire,
Dar n-o să, uit vreodat
Clipa de rătăcire! .

Atunci am și primit,
Cuvântul Sfânt, în dar
Și Cel Ce m-a zidit,
Mi-a dat un strop de Har! ! ...

Crescut-am, zi de zi
Cu ajutorul Tău,
Să pot cândva -ntâlni,
Pe Bunul Dumnezeu! ! ...

Pe El, Cel Necuprins,
De ceruri ori Pământ,
Ce Mâna, mi-a întins
Prin, Îngerul său sfânt.

La post, îns-un Nemernic,
Târcoale-mi mai dădea,
Și Celui Prea Puternic
Cerea a mă-ncerca! ...

Dorind să îmi slăbească,
Doamne credința-n Tine,
Să facă, între oameni
Cu Tine-a-mi fi rușine...

Un timp, se depărtase
Și mă lăsase-n pace,
Ca-n pild-acelei case,
Ce -un om, o măturase.

Da-n toate, mă pândise
Spre-a reveni tenace! ...

În timpul rugăciunii,
Mă tot, întrerupea
Frâu liber, dând minciunii
Prin slăbiciunea mea...

Are puteri de-a face
În ceva să greșesc,
El ce-a, întors atâția,
Din, Har Dumnezeiesc! ...

Dar Domnul,”Stânca ” mea,
De adăpost, mă ține
Și-oricât ar încerca,
Lipit, de El stau BINE,

Să fim atenți, că Răul
Aduce roade-amare,
Dar binele, ori greul,
Dă miere-n fiecare...

Să ne păzim atent,
De orișice ispită
Că ea revirimentul
La rău îl resuscită.

De-aceea, cu speranță
Doamne, ne-nchinăm Tie,
Și important e faptul,
De-a fi lumii făclie! .

Rugăm umili pe, Tatăl,
Ca după voia Sa,
Să-Ți, dea Împărătia
Și noi să fim în ea! ! ...

Moldovan Pavel.
2016 rev noi. 2020