Proștii sunt câți și-n greșeală
Tot susțin că ei sunt drepți,
Că de și-ar cunoaște vina
Nu-n prostie-ar insista,
N-ar fi proști, ci-ar fi-nțelepți,
N-ar fi slabi, ci-ar fi experți.

Tot ce știi este aceea
Care-ți va mai rămânea
După ce pe toate cele
Fie bune, fie rele
Ce le-nveți le vei uita,
Asta e memoria.

Fugi de inima-ngâmfată
Care stăruie-n greșeli,
Că povața neurmată
Nu e binecuvântată.
Și-ți aduce bănuieli
Pe care greu le mai speli.

Ambiția și-nțelepciunea
Nu pot fi-n cineva la fel,
Că oricând va crește una
Va apleca și cumpăna,
Va scădea cealaltă-n el
Cu-același procent fidel.

Teme-te de remușcare
Înainte de-a cădea.
Nu-i venin să te-otrăvească
Și pacea să ți-o nimicească
Din suflet la fel ca ea.
Deci mai bine ai veghea.

Dragul meu, în viață poți
Pe tine să nu te vezi,
Să-nveți ceva de la toți,
Dar nu de la vicleni și hoți.
De la credincioși, să crezi,
De la drepți, cum să lucrezi.

De la sfinți, cum să răspunzi
Și de la harnici, ce să faci.
De la darnici, să te-ascunzi
Și de la cei sinceri, să auzi.
De la cei smeriți, să taci
Și de la pașnici, cum să-mpaci.

Să-nveți de la iubitori să ierți
Că asta mult te va-nălța.
De la cei blânzi, să nu te cerți,
Iar de la-nțelepți, cum să te porți.
Și de la toți cei buni așa
Să fii în toată viața ta.
Amin.
(Duminică, 25 octombrie 2020)