Te uiți cum prin biserici bate vântul
Și râvna de-altădată a murit...
Bătrân și gârbovit e-acum avântul,
Nici rugăciunea nu-i la fel, nici cântul;
Ca niște flori, în timp, s-au vestejit.

Îți amintești nostalgic frumusețea
Din anii ce-au trecut; descurajat,
Ai vrea să se întoarcă tinerețea.
E drept ce simți, și-ți înțeleg tristețea,
Însă lucrarea nu s-a terminat.

Frustrările îți sunt întemeiate
Pentru că se întâmplă un exod,
Dar câtă vreme inima ta bate
Să nu-ți lași faptele influențate
De-acest nefavorabil episod.

Chiar dacă nu stă nimeni în spărtură,
Te rog stai tu, și vreau să stau și eu.
La jertfa ta mai pune o măsură,
Și nu subestima o picătură,
C-o binecuvintează Dumnezeu.

Nădăjduiește-n El, te-ncurajează,
Zidește, luptă, și nu obosi!
Acolo unde te-a chemat, lucrează,
Și-ncrezător în Cel ce-nviorează,
Entuziasmul ți-l vei regăsi.