Sunt dependent de Lumină
Sunt dependent de Cuvânt
Cum spicul înfipt în tulpină
E dependent de pământ.

Sunt dependent de speranță
De iubire, de dor, de iertare.
Mi-ar trebui o vacanță
De la tot ce-i zadarnic și moare.

Sunt dependent de zâmbet și zbor,
De adevăr absolut,
De respirările care vor
Să umble-ntr-un nou început.

Sunt dependent de sarea pământului
De cântec, nici nu mai spun!
De izvorul cu apa cuvântului
Pe care în gând îl adun.

Nu pot să scot din lacrimi Scriptura -
Sunt dependent de Domnul meu Hristos
Cel ce și-a etalat arhitectura
În Om, în modul cel mai frumos.

Sunt dependent de bunătatea Ta
Cusută drept pe inima-mi cârpită.
Cândva vor înflori cununi de nea
Pe fruntea ei de vânturi înăsprită.

Sunt dependent de toamnele cerești
Cu corturile lor de închinare.
Eu, cel ce nu sunt, Tu, Cel care Ești
Vom învăța uimirile să zboare.

Sunt dependent de mâna Ta cea bună
De mila Ta mai ‘naltă ca un munte…
Ci mă strecor în nopțile cu lună
Să depănăm un car de amănunte.

Sunt dependent.
Îmi amintesc prea bine
Că sunt cu Tine cununat prin sânge.
În Tine veșnicia cuib devine…
În mine timpul suferă și plânge.