Doamne, ce frumos e-apusul
- Scăpătarea şi nu dusul -
Ce culori, ce curcubeie,
Foc scăzând într-o scânteie
Se ascunde-ncet sub zare
Fărʼ să ştie că răsare,
Şi se-arată-n sfânta parte
Rescriind o altă carte
Licărind a nemurire
Ca un psalm într-o psaltire.

Dar de la o vreme-ncoace
Seară nu prea se mai face,
Deşi “ape-n vaduri curg”
Ziua nu mai dă-n amurg;
- Salcie, apune tu!
Salcia răspunde “nu”.
- Plop frumos, hai şi-nserează!
Plopul stă cu fruntea trează.

Toate-așteaptă s-apun eu;
eu apun în Dumnezeu,
El e răsăritul meu.