Ca şi Betesda e pământul,
Durerea lui la fel de mare;
Cât încă nu plânge cuvântul
Un slăbănog e fiecare.

Se zice, înger de lumină
Că tulbură-ale nopții ape,
Dar cine-i cel ce vine primul
Din moarte sufletul să-şi scape?

Încerc și eu de-atâta vreme
Spre vindecare cel dintâi,
Dar cât mă lupt, cu-atâta parcă
În urma celorlalți rămâi.

Și de privesc în juru-mi astăzi
Durerea e la fel de mare,
Ca o Betesdă e pământul
Şi-un slăbănog e fiecare.

Dar iată, trece-Nvăţătorul...
- Ce faci? ... mă-ntreabă iubitor;
- Aș vrea şi eu ca să mă vindec
Dar n-am pe nimeni ajutor.

Îmi zice: Scoală-te şi umblă
Căci totul este cu putință
Celui ce-n sufletul său poartă
Grăunte tainic de credinţă.

Și vindecat, mă rog, o, Doamne,
Revarsă marea Ta-ndurare,
Un Canaan fă din Betesda
Şi-un mântuit din fiecare.